În lumină
Timpul e ce nu-ți ajunge.
Se spune că zboară și că trebuie gestionat mai bine. Ai calendar în telefon, alarme, liste cu bifuri, iar la sfârșitul zilei au rămas tot trei lucruri nefăcute. „N-am avut timp” e fraza care închide orice discuție, de la sala de sport până la telefonul către părinți. Sfaturile vin la pachet cu o aplicație nouă și cu trezitul mai devreme, ca și cum ziua ar fi o valiză care se închide dacă apeși mai tare.
În umbră
Anii se scurtează când zilele seamănă între ele.
La zece ani, o vară părea că nu se mai termină. Din anul trecut îți rămân adesea câteva zile, iar restul s-a lipit într-o singură luni lungă. Din timpul trăit rămâne ce ține memoria, iar ce se repetă la fel lasă adesea puține urme. O săptămână într-un oraș străin poate cântări mai mult decât trei luni de birou.
Mai e ceva. „Când o să am timp” e o țară în care ți-ai mutat o parte din viață: cărțile necitite, telefonul lung către un prieten, un tu mai odihnit. Acolo e cald și nu se grăbește nimeni. La mulți, țara aceea crește pe măsură ce agenda se umple, și tot ce e dus acolo lipsește din anul pe care îl trăiești acum.
Ce rămâne
Orele din calendar se pot număra. Zilele care rămân în tine sunt mult mai puține, și de ele depinde cât de lung ți se pare un an. Multe dintre lucrurile amânate pentru „când o să am timp” sunt tocmai cele care ar fi lungit anul.
O întrebare de luat cu tine
Ce ai păstrat din luna care tocmai a trecut?
Într-o zi obișnuită
Duminică seara, în bucătărie, cu vasele încă în chiuvetă, o femeie deschide calendarul de pe telefon ca să vadă săptămâna care vine. Degetul alunecă și ajunge, din greșeală, la martie. Ședințe, revizia la mașină, o zi de naștere la care a ajuns târziu. Se oprește la ziua de 14 și încearcă să-și amintească ceva din ea, orice. Găsește doar pătratul colorat cu ora zece. Din sufragerie se aude televizorul, mașina de spălat a ajuns la centrifugă. Dă înainte până la luni și mai pune o alarmă, cu o jumătate de oră mai devreme.
Trei fețe
Graba
În lumină: „N-am o clipă liberă.”
În umbră: O zi plină se povestește ușor seara și se uită până luni.
Mai târziu
În lumină: „Mă apuc după ce se mai liniștesc lucrurile.”
În umbră: Lucrul amânat rămâne întreg și frumos cât timp nu l-ai încercat.
Nostalgia
În lumină: „Pe vremuri parcă aveam mai mult timp.”
În umbră: Îți lipsesc zilele în care ți se întâmpla ceva pentru prima dată.