În lumină
Schimbarea ține de voință.
Începe de luni sau de la 1 ianuarie, cu abonament la sală, cu pachetul de țigări aruncat la coș, cu un caiet nou. Se spune că dacă vrei, poți, iar cine se întoarce la vechile obiceiuri n-a vrut destul. Pe internet oamenii se schimbă în treizeci de zile, cu poze de înainte și după. Prietenii îți spun să fii disciplinat și să nu te mai uiți înapoi.
În umbră
Ce vrei să lași în urmă a lucrat cândva pentru tine.
Pauza de țigară e și singurele zece minute în care stai de vorbă cu cineva la serviciu. Programul până seara târziu te scutește de o casă în care s-au împuținat cuvintele. Felul de a spune da la orice ți-a adus, ani la rând, un loc printre oameni. Multe dintre lucrurile pe care vrei să le lași și-au făcut treaba, de aceea pleacă greu, și după ce ai hotărât.
Apoi mai sunt ceilalți. Cine te-a știut într-un fel te mai ține acolo, adesea cu drag: „hai, o felie, ce-o să ți se întâmple?”, „tu ai fost dintotdeauna așa”. Când te schimbi, se mută puțin și locul lor lângă tine, iar unii simt asta înaintea ta. Mai e și o mică despărțire de cel care ai fost, cu glumele și scuzele lui, la care ții mai mult decât ai recunoaște. La mulți, de aici vine întoarcerea din martie, pusă apoi pe seama slăbiciunii.
Ce rămâne
Hotărârea ta e reală. Tot reale sunt și lucrul care și-a făcut treaba ani la rând, și locul printre oameni care se mută odată cu tine. Văzută așa, o întoarcere la vechiul obicei arată altfel: ceva încă își cere partea.
O întrebare de luat cu tine
Ce face pentru tine lucrul pe care vrei să-l lași?
Într-o zi obișnuită
În spatele clădirii de birouri, lângă scrumiera de pe bordură, un bărbat ține în mână o cafea de la automat. E a opta zi fără țigări. Colegii ies pe rând, își aprind, vorbesc despre noul șef și despre reorganizarea de la etajul doi. Cineva îi întinde pachetul din reflex, apoi își amintește și râde: „A, da, tu te-ai lăsat.” Bărbatul râde și el. Mai stă un minut, fără să știe ce să facă cu mâna liberă. Când urcă înapoi la birou, discuția continuă fără el.
Trei fețe
Noul început
În lumină: „De luni schimb tot.”
În umbră: Un început mare ține departe, încă o săptămână, ce ai avea de lăsat.
Vârsta
În lumină: „La vârsta mea, nu mă mai schimb.”
În umbră: Ții la omul pe care îl știi, cu tot cu defecte, și te întrebi cine ai fi fără ele.
Cei dragi
În lumină: „Parcă nu mai ești tu.”
În umbră: Cineva se teme că în viața ta nouă n-o să mai aibă loc.