În lumină
Libertatea înseamnă să pleci.
Demisia dată într-o dimineață, rucsacul, drumul până la mare fără să anunți pe cineva. Așa arată în poze și așa o povestesc cei care vor să-ți arate că se poate. Despre omul liber se spune că nu dă socoteală nimănui și că și-a tăiat legăturile care îl trăgeau înapoi. Și sfatul vine pe același ton: renunță la ce te ține și ia-o de la capăt în altă parte.
În umbră
Stai de ani de zile lângă o ușă pe care n-ai încercat-o.
În prima seară după un divorț, când poți mânca la orice oră, unii rămân în picioare în fața frigiderului fără să știe ce vor. Lipsa unei interdicții te lasă față în față cu o întrebare grea: ce ai vrea tu. Cât timp cineva îți spunea ce să faci, aveai pe cine să dai vina.
O parte din gratii le-ai pus singur, din motive bune. Gura lumii, o rată, o promisiune făcută unui părinte acum douăzeci de ani, fără vorbe, că rămâi copilul cuminte. Unii poartă asemenea jurăminte de o viață și le iau drept fire.
Mai e o libertate, greu de povestit la masă, a celui care a rămas. Aceeași casă, același om lângă el, iar dimineața asta a ales-o cu ochii deschiși. Vecinii n-ar observa nicio schimbare. El respiră altfel pe același hol.
Ce rămâne
Plecarea e o formă de libertate și are și ea un preț. Mai sunt gratiile puse cu mâna ta și alegerile refăcute pe tăcute. Cu toate la vedere, libertatea începe să semene cu ceva ce exersezi în casa în care ești acum, cu uși pe care le știi.
O întrebare de luat cu tine
Ce ai face într-o zi în care nu te așteaptă nimeni?
Într-o zi obișnuită
Prima luni după pensionare. Un bărbat se trezește la șase fără ceas, se bărbierește și își toarnă cafeaua în termosul verde. Apoi stă cu termosul în mână, în hol, cu pantofii în picioare. Afară trece tramvaiul. Soția îl întreabă din bucătărie ce vrea la prânz, iar el zice că nu știe, că orice. La dimineața asta s-a gândit în multe ședințe lungi. Își descalță un pantof și îl încalță la loc. Coboară până la chioșc după ziar, pe drumul cel mai lung.
Trei fețe
Fuga
În lumină: „Trebuie să plec de aici, mă sufoc.”
În umbră: Ceva din ce te sufocă vine cu tine în bagaj.
Independența
În lumină: „Eu nu mă leg de nimeni.”
În umbră: Dacă nu promiți nimic, nimeni nu te poate părăsi.
Datoria
În lumină: „Aș pleca, dar n-am cum.”
În umbră: Uneori „n-am cum” ține locul lui „mi-e teamă să văd ce aș vrea”.