În lumină
Invidia e un defect urât.
Vezi poza de vacanță, afli de promovare, și ceva ți se strânge în stomac, iar zâmbetul iese cu o secundă mai târziu. Puțini o recunosc la o cafea. Se spune despre ea că e meschinărie, cu vorba aceea despre capra vecinului, care ar trebui să moară și ea. Sfatul e gata pregătit: fii recunoscător pentru ce ai, nu te mai uita la alții și vezi-ți de viața ta.
În umbră
Invidia știe ce vrei înaintea ta.
Rar ți se strânge stomacul din cauza unui miliardar. Îl vezi în ziar și treci mai departe. Ți se strânge pentru colega cu care ai început în același an sau pentru sora care și-a deschis atelierul. Oameni la distanță de un braț, cu un punct de plecare asemănător cu al tău.
Țintește și foarte precis. Un prieten poate cumpăra o casă mare fără să simți nimic, iar o carte scoasă de el să te țină treaz până la două noaptea. La unii, invidia arată o dorință pusă deoparte de mult, cu o explicație cuminte: n-am timp, nu-i de mine. Răutatea vine după, ca să acopere locul: a avut noroc, a avut pile, iar tu n-ai de ce să te gândești că ai fi vrut și tu să scrii.
Ce rămâne
Gustul amar și dorința uitată spun aceeași poveste din două capete. Omul pe care îl invidiezi rămâne un străin cu viața lui, cu datoriile lui de care nu știi nimic. Lângă el ai găsit însă o urmă a ceea ce ai vrea să faci și ai tot amânat.
O întrebare de luat cu tine
Ce anume ai vrea și tu din viața pe care o invidiezi?
Într-o zi obișnuită
Duminică, pe canapea, după ce a strâns masa, o femeie dă cu degetul prin poze și se oprește la o fostă colegă de facultate, care și-a deschis o cofetărie mică într-un oraș de munte. Vitrina are litere pictate de mână. Dedesubt scrie „Am îndrăznit, în sfârșit”. Apasă pe inimă, ca să nu se vadă că a văzut. Îi spune soțului, din bucătărie, că fata aia sigur are bani de la părinți. Apoi se întoarce la poză, mărește vitrina cu două degete și se uită atent la cum sunt așezate prăjiturile.
Trei fețe
Invidia pe reușită
În lumină: „A avut noroc.”
În umbră: Ai nevoie de noroc în povestea lui, ca să nu te întrebi de ce n-ai pornit și tu.
Invidia pe tihnă
În lumină: „Lor le e ușor.”
În umbră: Ești obosit și ai vrea să ai și tu voie să te oprești.
Invidia pe cei apropiați
În lumină: „Mă bucur pentru tine.”
În umbră: Ai zâmbit la timp și ai simțit cum se mută ceva între voi, fără să poți spune ce.