În lumină
Dorința te trage spre ce îți lipsește.
Se simte ca o tragere în piept, spre un om, o casă, o viață văzută pe telefon. Te trezești că te gândești la ea în trafic și la cumpărături. Unii o numesc motorul care te scoate din pat, alții o țin de vină pentru orice nemulțumire. Sfaturile vin pe măsură: visează mare și muncește pentru asta, sau mulțumește-te cu ce ai și vei dormi mai bine.
În umbră
Împreună cu casa, îți dorești și omul care locuiește în ea.
Când visezi casa cu terasă de la marginea orașului, imaginea vine cu tot cu locatar: cineva care se trezește odihnit, își bea cafeaua fără grabă și are timp de citit. Cheile se pot cumpăra. Omul de pe terasă vine mai greu, de aceea multe dorințe împlinite lasă, după prima săptămână, o mirare ciudată.
Altele au ajuns la tine de-a gata. Le-ai auzit la masă în copilărie, la o verișoară care s-a descurcat, în felul în care cineva a rostit odată „casă la curte”. Le recunoști după un amănunt: când le visezi, te gândești mai mult la cine o să afle.
Mai există și dorința care se mută de la un lucru la altul, ca o lumină care își caută peretele. Își schimbă hainele de la un an la altul, iar ce cere ea de dedesubt rămâne la fel, de la un an la altul.
Ce rămâne
Lucrul dorit e o fereastră prin care se vede altceva: un fel de a te trezi dimineața, cineva care să afle, o viață mai încăpătoare. Privită de aici, dorința spune mult despre tine dinainte să obții ceva, iar partea asta îți aparține de pe acum.
O întrebare de luat cu tine
Cine e omul din imaginea pe care ți-o dorești?
Într-o zi obișnuită
Aproape de miezul nopții, într-un apartament de două camere, o femeie se uită pe telefon la anunțuri cu case. Bărbatul doarme lângă ea, cu spatele la lumina ecranului. A salvat de trei ori aceeași casă, cu terasă de lemn și un măr în curte. Mărește poza cu bucătăria, apoi pe cea cu fereastra spre deal. Calculează ceva în gând și renunță. Se vede acolo dimineața, în bluza gri care acum e la spălat, fără să se grăbească nicăieri. Pe noptieră stă cana de ieri. Pune alarma pe șase și douăzeci și mai deschide o dată poza cu mărul.
Trei fețe
Cumpărătura de seară
În lumină: „Merit și eu ceva frumos.”
În umbră: Ai avut o zi în care nimeni nu ți-a spus asta.
Visul moștenit
În lumină: „Ai mei ar fi mândri de o casă la curte.”
În umbră: Visul a fost al lor întâi, și l-ai luat în brațe fără să te uiți dacă ți se potrivește.
Îndrăgostirea
În lumină: „Dacă m-ar alege, n-aș mai vrea nimic.”
În umbră: Îți dorești să vezi, în ochii cuiva, omul care ai putea fi lângă el.