În lumină
Mânia e un foc care strică tot.
Mânia e cunoscută după pagubele ei: farfurii sparte și vorbe pe care le ții minte ani la rând, de o parte și de alta. Vocea urcă, iar cuvintele ies înainte să le poți opri. Se spune că e proastă sfătuitoare și că omul mânios își face singur rău. Sfatul e la îndemână de când te știi: numără până la zece și discută după ce ți-a trecut.
În umbră
Țipi pentru o farfurie și vorbești despre zece ani.
Farfuria din chiuvetă e ultima intrare dintr-un registru lung. Mânia ține socoteală cu o răbdare pe care n-ai bănui-o: fiecare „lasă, nu-i nimic”, fiecare glumă pe seama ta la care ai râs și tu. Când izbucnește, pare că o ia razna din senin. La mulți, ea a venit punctual, cu registrul sub braț.
Multe case au avut o regulă despre ea: „nu-mi răspunde mie”, „fetele cuminți nu țipă”. Copilul a învățat să și-o țină în dinți, iar ea a găsit alte ieșiri, ca ironia la masă sau tăcerea de trei zile. La capătul registrului stă adesea un lucru simplu: un loc al tău în care a intrat cineva fără să bată la ușă, de atâtea ori încât ai ajuns să lași tu ușa deschisă.
Ce rămâne
Cu registrul în față, izbucnirea capătă alt contur. Cratița rămâne o cratiță, iar vorbele aruncate rămân spuse, cu urmele lor. Lângă ele se vede acum și locul pe care îl apără mânia: ceva al tău, lăsat descoperit de multă vreme, poate chiar de tine.
O întrebare de luat cu tine
Ce ai acceptat de prea multe ori?
Într-o zi obișnuită
Marți seara, opt și ceva, o femeie intră în casă cu două sacoșe și vede în chiuvetă cratița de la prânz, cu sosul uscat pe margini. Soțul se uită la meci și întreabă, fără să întoarcă capul, ce e de mâncare. Pune sacoșele jos foarte încet. Apoi spune ceva despre cratiță, pe un ton pe care nu și-l recunoaște, și la sfârșitul frazei a ajuns la vacanța de acum cinci ani și la mama lui. El o privește mirat: „Pentru o cratiță?”. În camera alăturată, un copil dă muzica mai tare.
Trei fețe
Mânia care explodează
În lumină: „Pentru cine fac eu toate astea?”
În umbră: Ai dat mult fără să spui cât te costă, iar acum nota vine toată odată.
Mânia care tace
În lumină: „N-am nimic.”
În umbră: Te-ai retras în spatele unui zid și aștepți să observe cineva că lipsești.
Mânia care glumește
În lumină: „Lasă, că ești tu mai deștept.”
În umbră: Ai ascuns o lovitură într-o glumă, ca să n-o poată trimite nimeni înapoi.
Când e prea mult
Când mânia ajunge să te sperie pe tine sau pe cei din jur, ori lasă urme, un psiholog sau un medic e omul potrivit cu care să vorbești cât mai curând.