În lumină
Iubirea te găsește și merge de la sine.
Din cântece și din filme, arată așa: te găsește pe neașteptate, îți ia somnul, îți face din telefon cel mai important obiect din casă. Se spune că, atunci când e a ta, știi din prima și că merge de la sine. Cine se ceartă sau obosește aude repede verdictul din jur, „s-a dus scânteia”. Sfatul obișnuit ține de același film: caută omul potrivit, iar restul vine singur, ca la sfârșitul unei povești.
În umbră
Ziua în care te dezamăgește e ziua în care îl întâlnești.
La început, o parte din ce iubești ai adus-o de acasă: cum ar trebui să arate cineva care te alege, ce ar trebui să ghicească fără să-i spui. Celălalt încape bine în povestea asta câteva luni. Apoi lasă prosopul ud pe pat, tace în mașină când tu ai vrea să vorbiți, are o mamă și o oboseală a lui, iar ție ți se pare că s-a stricat ceva.
Adesea, momentul acela se citește ca un sfârșit. Se poate citi și ca prima zi în care ai în față un om întreg, pe care abia începi să-l vezi.
De aici încolo, iubirea seamănă cu o curiozitate încăpățânată față de cineva despre care crezi că știi totul. Îl asculți povestind a douăzecea oară despre armată și prinzi un amănunt nou. Te lași și tu cunoscut, cu locurile slabe la vedere. Partea asta îi sperie pe mulți mai tare decât despărțirea, și de aici pornesc destule certuri despre prosoape.
Ce rămâne
Omul cu scânteia și omul cu prosopul ud sunt unul și același. De aici iubirea capătă altă greutate: stă în felul în care te uiți la cineva pe care îl cunoști destul cât să te enerveze, și tot mai vrei să afli cum i-a fost ziua.
O întrebare de luat cu tine
Ce ai aflat ultima oară despre omul pe care crezi că îl știi?
Într-o zi obișnuită
Sala de așteptare a unei policlinici din Pitești, marți dimineață. Un bărbat de șaptezeci de ani ține pe genunchi dosarul cu analize și geanta soției. Ea citește numele de pe uși, cu voce tare, și greșește ca de obicei etajul. El oftează, o corectează, apoi scoate din buzunarul hainei un măr tăiat felii într-o pungă, pentru că știe cum i se face dacă n-a mâncat. Nu se uită unul la altul. Ea ia o felie fără să mulțumească, îi scutură o scamă de pe umăr și continuă să citească, tot greșit, următoarea ușă.
Trei fețe
Iubirea de film
În lumină: „Când e omul potrivit, nu trebuie să muncești.”
În umbră: Ai vrea să fii ghicit fără să te arăți, și asta ține cât ține ghicitul.
Iubirea care cere dovezi
În lumină: „Dacă m-ai iubi, ai ști.”
În umbră: Ți-e greu să ceri pe șleau ce îți lipsește, pentru că un refuz te-ar atinge direct.
Iubirea de grijă
În lumină: „Eu fac totul pentru tine.”
În umbră: Îți vine la îndemână să dai, iar cine dă rămâne pe locul mai sigur.